Suprimarea Realităţii TV s-a făcut în ciuda Constituţiei. Întrebaţi-l pe Klaun Ciolannis de ce a promulgat legi neconstituţionale

A venit un lup din crâng să-ntrebe pe la vecine: poartă-se oile bine? Dacă nu, să le mănânc. După care a lăcrimat şi a depus coroane la locul tragediei de la Colectiv. Numai azi nu-i mâine şi se vor depune lacrimi şi coroane şi pentru cei aproape 3000 de români împuşcaţi în plină stradă în Decembrie 1989. Aproape 1000 decedaţi pe loc, restul, până la 3000, schilodiţi.

Politicienilor şi slujbaşilor statului le plac comemorările, depunerile de coroane, muzica de marş funebru şi zbaterea oilor spre strungă. Este unicul moment în care ne arată din poză că le-ar păsa de ceva.

Ce nu cer oile de la lupi, nu cer nici românii statului lor: respect. Din orice interacţiune a statului cu cetăţenii săi răzbate lipsa de respect: de la lipsa de respect faţă de proprietate, la cea faţă de persoane.

Proprietatea este un moft, cetăţeanul ceva de jumulit, tuns şi frezat.

Subtil, prin legi nemernice, de factură absolutistă, respectul față de libertatea de expresie, liberul arbitru și față de modul în care proprietarii binevoiesc să-și dezvolte afacerea se înlocuiește cu impunerea. Totul pe propaganda corectitudinii politice. Prin slogan și vorbă găunoasă se produce un atac grav împotriva Constituției României.

Prin abuz s-a închis Realitatea TV. Idioţii utili ai noii Miliţii a Gândirii nu înţeleg de ce închiderea Realităţii TV este un act abuziv şi lipsit de demnitate din partea CNA. Deşi scrie clar în Constituţia României, cea pe care toţi declară că o apără până la ultimul răcnet de “cine nu sare, nu vrea schimbare”.

Avem toate datele abuzului în articolul 30 din Constituţie – Libertatea de exprimare: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; “Cenzura de orice fel este interzisă”; “Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii”; “Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”.

“NICI O PUBLICAŢIE NU POATE FI SUPRIMATĂ” – ce poate fi mai clar, mai explicit de atât? Să ne întrebăm, mai bine, cum de s-au trecut în Legea insolvenţei şi cea de funcţionare a Consiliului Naţional a Audiovizualului articolele neconstituţionale prin care s-a reuşit această mârlănie a suprimării Realităţii TV. Şi cum de Întâiul Vacanţier al Ţării, Klaun Ciolannis a promulgat, fără să ne sacadeze nici măcar o silabă, aceste legi. El, Apărătorul şi Garantul respectării Constituţiei!

Oile se pierd, înfierbântate, în argumente pro și contra desfiinţării unei publicaţii, fără să vadă cum li se fură libertatea bucată cu bucată. Au trecut 30 de ani degeaba!

Şi, gata!

Gata? Nu e gata. Azi vreau să vă spun şi despre ce anume le-am trimis celor de la Facebook România. Modul în care această reţea creează noi metode de cenzură este inacceptabil. Numai aşa poate îmi explică această Miliţie a Gândirii cum se face că blochează des şi foarte des contul unui jurnalist de opinie - şi la orice miorlăit de hipster atins peste glezna epilată şi la vedere de câte un cuvânt de-al meu. Poate mi se arată, să învăţ şi eu din înţelepciunea CENZURII (mai ales că am trăit-o din plin sub Ceauşescu), ce anume am greşit. Sau poate se consideră că un jurnalist de opinie când este insultat, înjurat, ameninţat, nu trebuie să riposteze. Eu am constatat că orice raportare făcută de mine, către Facebook România, despre imprecaţii, ameninţări, limbaj indecent şamd s-a întors fără ca să se ia măsuri împotriva celor raportaţi. Mai mult, cu neobrăzare şi dublu standard, mie mi se recomandă să dau block celor care mă hărţuiesc (şi cu asta să închid "disputa"), dar eu sunt blocat direct.

Asta, despre dublul şi jegosul "standard", ar fi una. A doua este că deja s-a trecut într-o nouă etapă a “reeducării” (gen Fenomenul Piteşti: te bat, dar nu-ţi mai spun de ce, lasă că ştii tu ce ai făcut): nu mi se mai comunică nici "pedeapsa" (doar văd consecinţele acesteia, nu pot să scriu ce gândesc pe contul meu), nici faptele comise pentru a o merita şi nici durata acesteia. Să ştiu şi eu pe ce mă bazez. Nici Hitler, nici Stalin nu şi-au permis procese şi pedepse fără măcar un simulacru de acuzaţie - văd că îşi permite, prin algoritmi, o platformă făcută de un individ dintr-un stat care proclamă democraţia. Deocamdată, constat doar o simplă atitudine de Miliţie a Gândirii la cei care administrează această reţea în România. De aceea mi-am permis să fac cunoscută această dictatură a gândirii gen "1984" instituită pe Facebook România. În "siguranţă", în "securitate", nu înseamnă cu apucături şi metehne de Securitate şi Miliţie a Gândirii!

De data aceasta, chiar că-i gata!

Adauga comentariu