Şcoala pentru toţi, nu pentru hoţi

Suntem unica țară de pe continentul european care nu numai că recunoaște plagiatul ca merit pentru ocuparea de demnități în stat, dar și pregătim pe bandă rulantă analfabeți cu diplome să-și voteze analfabeții care să-i conducă. Din cauza unor asemenea practici a ajuns România o „școală” pentru cerșetorii Europei. Sute de mii de copii nu învață altceva decât să ceara și să stea ca părinții lor cu mâna întinsă la stat pentru un kilogram de zahăr și un litru de ulei, pentru o notă de trecere. Din cauza sărăciei și a atitudinii “jeomanfișiste” a autorităților, sute de mii de copii n-au mai ajuns niciodată să facă școală, sau au fost nevoiți să renunțe la ea. Acum ar urma să fie învățați și cum să-și bată joc de propriul lor viitor – acoperiți fiind de diplome false. Nu este de mirare că am ajuns în atenția UNICEF care atrage atenția autorităților că nivelul abandonului școlar în Romania a devenit îngrijorător pentru Uniunea Europeană. Iar până acum, autoritățile și-au bătut joc cu spor de învățământ.

Undeva, cândva, pe vremea când premier era Dacian Cioloş, ni se spunea că peste 193 de milioane de euro urmau să participle la un program numit  „Școala pentru toți”, un program de educatie pentru copiii saraci. Ministerul Fondurilor Europene chiar a lansat spre consultare publică un ghid despre acest program care urma să beneficieze de o alocare de 193,2 milioane de euro din Programul Operational Capital Uman (POCU 2014-2020). Ar fi trebuit să beneficieze de acest program copiii din școlile defavorizate, cu risc de abandon școlar, tinerii și adulții care au renunțat la școală și ar fi vrut să o reia, cadrele didactice și specialiștii care aveau nevoie de sprijin pentru a-și adapta activitatea școlii la nevoile copiilor. Chestii faine pe hârtie şi pe sticla tembelizorului. În realitate, a rămas după cum era: săracii în abandon şcolar, beizadelele la “româno-americane”. Din 2016 nu s-a mai auzit nimic despre acest program. S-a renunţat chiar şi la programul “Merg la şcoală” – cel prin care se dădeu vouchere în valoare de 250 de lei pentru rechizite, iar “Laptele şi Cornul” e o glumă în urma căreia ar trebui să înfunde pârnaia toţi cei care livrează mucegai şi covăseală copiilor.

Programul “cornuleţ cu lapte” a fost lansat în 2002 cu scopul declarat de a combate sărăcia. Româneşte, pachetul de lapte și corn ajunge constant și la timp exact acolo unde copiii au cel mai puțin nevoie de el. În majoriatea școlilor de la ţară, pachetele vin o singură dată, cel mult de două ori pe săptămână. Dacă vin. Acest program a înghiţit de la lansare, peste 2,5 miliarde de euro. Și nici o autoritate, locală sau națională, nu a urmărit ce s-a întâmplat, ce se întâmplă. Numai când fac toxiinfecţie alimentară copiii. Urma banilor se pierde într-o rețea de interese. Pe lângă procesatorii de lapte și producătorii de pâine, apar mai multe tipuri de intermediari. Unii câştigă contractul, fără a produce nici pâine, nici lapte. Alţii se interpun între câştigători şi procesatori. Măsura s-a dovedit doar consumatoare de bani de la buget, fără să dea nici un rezultat concret. Mai des ajung copiii la Urgenţe decât la şcoală.

Am avut şi Programul construirii sălilor de sport la sate, și în zone fără apă și canalizare. S-a vrut să se dea un impuls de imagine la guvernare și să se încerce ținerea copiilor în școală pe motivul că au unde să practice un sport. Și acest program a fost un eșec. Ce folos că s-au construit câteva săli de sport (cu devize uriașe și cu finanțare de la bugetul de stat), care au fost inaugurate cu mare tam tam, dacă aceste săli nu aveau încălzire centrală, curent electric și, la prima ploaie, s-au transformat în piscine?

Problema abandonului școlar este doar una din problemele cu care se confruntă învățământul românesc. Ne lipsesc banii pentru îmbunătățirea bazei materiale: școli încălzite iarna, manuale cărora nu le lipsesc coperțile și nu sunt făcute după metode de pe vremea dacului de 7 metri; ne lipsesc banii pentru o salarizare adecvată a cadrelor didactice calificate; ducem lipsă de consilieri psihologici în unitățile de învățământ și nimeni nu are nici o idee sănătoasă (atractivă) privind implicarea părinților în educația copiilor.

Apoi avem o prăpastie de abordare între sat și oraș. Nici comuniștii, nici capitaliștii de cumetrie de după ei nu au avut o strategie de dezvoltare sătească care să duca la creșterea nivelului de trai al țăranilor. Și acum se merge la oraș “să se facă școală”, “să se muncească”. Sub comuniști se emigra la oraș, sub capitaliștii de cumetrie se emigrează în alte țări pentru exact aceleași motive: “să se facă școală” și “să-și găsească un loc de muncă”. Satul românesc a fost abandonat în “programme” de tip “laptele și cornul” și “terenul de fotbal”. Înainte era “căminul cultural”. Cu astea nu învingi emigația.

Avem de-a face cu o combinație letală pentru viitorul României: sărăcie, șmecherie, lipsă de educație, dispreț pentru intelectuali, corupție, habarnism, pupincurism, hei și miserupism, combinate cu goana după imagine falsă a politicienilor.

Şi, gata!

Adauga comentariu