Clădiri centenare: Severinul, în 2019 vs Severinul, în 1919. Imagini spectaculoase de atunci și de acum! Cât s-a schimbat orașul într-un secol?

Severinul se poate mândri cu câteva clădiri-simbol, care au un secol de viață. Într-o discuție cu directorul Direcției Județene a Arhivelor Naționale Mehedinți, Marian Pele, am aflat care sunt aceste imobile.

Aproximativ acum o jumătate de an, poporul român, sărbătorea un secol de la momentul 1 Decembrie 1918, constituirea României Mari. La Turnu Severin, comunitatea locală va cinsti, în 2021- un secol de la înfiinţarea Bibliotecii Judeţene „I.G. Bibicescu”, iar în 2024 – un secol de la inaugurarea Palatului Culturii „Teodor Costescu” – monument închinat unirii tuturor românilor. Din capul locului  se impune menţionat că, până în acest moment, nu s-a realizat un inventar al imobilelor circumscrise acestei categorii a vechimii istorice. De aceea numărul lor este unul relativ, admiţându-se că atât instituţiile publice, cât şi locuinţele private însumează circa 300 de imobile, motiv pentru care le vom prezenta pe cele mai emblematice, care au jucat şi mai joacă un rol în urbea severineană.

Este cunoscut faptul că Turnu Severin, în sensul modernist al cuvântului, este un oraş tânăr, înfiinţat la 22 aprilie 1832 – peste mai bine de un deceniu – îşi va serba bicentenarul. Din acest motiv numărul clădirilor construite în cursul veacului al XIX – lea este destul de mic.  Ca vatră de locuire, până la momentul Marii Uniri, Turnu Severin, care număra aproximativ 18-19 000 de locuitori, era delimitat de actualele străzi: Carol I la sud, b-dul Elisabeta la Nord (Tudor Vladimirescu), str. Topolniţa la est şi str. Carol Davila la vest. Practic, accesul în oraş se realiza dinspre gară pe b-dul Carol I  la sud şi se închide la nord cu b-dul Elisabeta.

Expresie a prevederilor Regulamentului Organic din 1832, prima importantă clădire din Turnu Severin, care însă nu se mai păstrează, a fost Carantina oraşului – instituţie sanitară, înfiinţată în anului 1836 pentru prevenirea molimelor ce bântuiau Ţara Românească.

În acelaşi an 1836, un grup de negustori greci au construit a doua clădire ca importanţă din Turnu Severin, Hanul Roşu.  Din fericire, pentru identitatea de veac XIX  a urbei noastre, clădirea se păstrează şi astăzi, fiind situată în piaţa Ştefan cel Mare pe strada Aurelian. În perioada de glorie a comerţului de tranzit dinspre Schela către Cerneţi, Hanul Roşu avea pivniţe folosite ca depozite de mărfuri, odăi de închiriat, prăvălii şi servicii de ospătărie. După tiparul hanurilor de epocă, în interior avea o curte pentru parcarea carelor şi adăpostirea animalelor. Ulterior războiului de independenţă (1877-1878), clădirea a păstrat oarecum aceiaşi funcţionalitate, devenind Hotelul „Central”, în curtea interioară organizându-se reprezentaţii teatrale şi spectacole de cinematograf.  Din păcate, astăzi, clădirea se înfăţişează sub un aspect neprietenos, într-o stare de deteriorare, poate şi consecinţă a familiilor de chiriaşi ce locuiesc acolo.

Clădirea Băilor Comunale s-a ridicat la 1907, se află pe strada Portului nr. 2 şi astăzi adăposteşte partea de birouri a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta”.  Încă din faza de proiect, Băile comunale au fost prevăzute cu instalaţie de abur cu hidroterapie, duşuri şi cabine.  La recepţia din decembrie 1908, pentru accesul cât mai multor cetăţeni, Consiliul comunal a fixat preţuri aproape modice care porneau de la 0,30 lei pentru o baie populară şi ajungeau la  3 lei pentru o baie în cabină de lux, elevii plătind la jumătate. În vremea primului război mondial, băile comunale s-au aflat la dispoziţia regimului militar de ocupaţie (1916-1918).  La sfârşitul anului 1926, din cauza stadiului avansat de degradare în care se aflau, dar şi a condiţiilor de insalubritate, acestea au fost închise. Cu toate acestea, urgenţele care necesitau îmbăiere sau deparazitare au fost rezolvate, fie la băile edilitare, fie cu ocazia sosirii trenului baie în staţia locală. 

Hala „Radu Negru”- una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Severinului, a fost construită în perioada 1904-1906.  Prin construcţia  imobilului, s-au urmărit, şi într-o anumită măsură s-au rezolvat probleme legate, în primul rând de activitatea comercială de pe strada Traian, probleme de igienă şi salubritate publică, dar nu în ultimul rând s-a conferit centrului oraşului o altă notă de urbanism.  Un prim proiect al construcţiei halei a fost propus Consiliului Tehnic Superior din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice în anul 1903 de către inginerul oraşului C.I. Gabrielescu, însă din considerente de concepţie, acea formă a proiectului a fost respinsă. După mai multe încercări, varianta din 1903 avea să fie acceptată de Anghel Saligny, avizul fiind validat şi de inginerii: Theodor Dragu, N.N. Hârjeu şi Elie Radu.  În întreaga perioadă interbelică, dar şi până în anii ’90 aici s-au desfăşurat intense activităţi comerciale, fiind amenajate hale de carne şi peşte, dotate cu apă curentă, standuri specifice şi bazine de gheaţă. Astăzi, clădirea serveşte unui comerţ privat, cu articole de îmbrăcăminte – încălţăminte, textile, papetărie, uz gospodăresc etc. Dar dincolo de toate acestea, rămâne faptul că imobilul continuă să dea personalitate întregului oraş, nu doar centrului său.

Castelul de Apă – fără îndoială, una dintre cele mai emblematice clădiri din Turnu Severin! Construcţia sa a fost legată de imperativa problemă cu care se confrunta edilitatea locală la început de secol XX, anume alimentarea cu apă din Dunăre, întrucât soluţia puţurilor nu se mai dovedea viabilă în condiţiile creşterii populaţiei. Construcţia edificiului situat la intersecţia străzilor Crişan cu Dr. Saidac s-a realizat de către firma “P.P. Andreescu şi Fiii” din Craiova. Lucrările reţelei de aducţiune cu apă au debutat la 17 octombrie 1910 într-un cadru festiv la care au participat ofocoalităţile locale, dar şi primul ministru Ionel Brătianu, miniştri Al. Constantinescu şi V. Gh. Morţun episcopul Ghenadie al Râmnicului şi Noului Severin.  Cât privşete construcţia efectivă a castelului, aceasta a început în anul 1911, fiind situat la cota 104 m faţă de nivelul mării, cota cea mai ridicată din oraş, apa urmând a fi distribuită în reţea prin cădere.  Odată cu finalizarea construcţiei în 1915, în interiorul său au fost amplsate două rezervoare suprapuse cu capacitate de 1025 m3, cvadruplu faţă de rezervorul proiectat la 1904 în Piaţa Radu Negru. Sistemul acesta modern de alimentare cu apă, inaugurat în toamna anului 1915, plasa Turnu Severin în rândul oraşelor civilizate.  Proiectul în sine reprezenta un important pas înainte în regelementarea acestei probleme şi, în mod categoric, contribuia la ridicarea standardului de viaţă al populaţiei. Instalaţiile erau concepute de aşa natură încât, zilnic, să fie distribuiţi    4 000 m3 de apă, adică la o populaţie de aproximativ 20 000 de locuitori, fiecărei persoane îi revenea un consum casnic de 200 de litri. Consumul mediu estimat şi realizat varia în funcţie de sezon şi de uzanţele gospodăreşti, astfel că în sezonul de primăvară - vară se pompau către populaţie aproximativ 5 000 m3, pentru ca în sezonul rece consumul să scadă la 4320 m3. La nivel anului 1938, oraşul Turnu Severin continua să fie alimentat cu apă potabilă din Dunăre, filtrată şi ozonizată la staţia de epurare situată în partea de vest a localităţii. Pentru acea perioadă, suprafaţa acoperită era mai mult decât satisfăcătoare, la o reţea stradală de 65 de km, aproximativ 2/3 din străzi (40 km) fiind racordate la reţele de alimentare cu apă, iar ca număr de locuitori, din cei 29 925 câţi avea urbea la sfârşitul perioadei interbelice, doar 5 000 de consumatori erau nevoiţi să se aprovizioneze, fie de la străzile racordate, fie de la cele 5 fântâni publice care mai existau şi erau avizate sanitar. În ceea ce priveşte calitatea apei, aceasta era verificată periodic, prin transmiterea de probe către Laboratorul de analize bio - chimice de la Craiova, rezultatul de fiecare dată fiind pozitiv. În timpul primului război mondial, castelul a servit ca punct de observaţie pentru trupele de ocupaţie din oraş. Astăzi, când funcţionalitatea sa a devenit una culturală, castelul continuă să dea prestanţă şi personalitate centrului oraşului. Reprezintă un generos spaţiu pentru manifestări culturale,  un loc ce oferă o imagine panoramică asupra urbei, intenţionându-se transformarea sa într-un veritabil muzeu pe verticală. Indiferent care va fi destinaţia sa, nimic nu-i va anula valoarea în ansamblul arhitectural al oraşului. 

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Maioreasa - a fost prima biserică construită în Noul Oraş Severinul, adăugându-se la 1842, celor 7-8 clădiri câte erau în noua reşedinţă a Mehedinţiului. Lăcaşul de cult s-a ridicat prin contribuţia aproape exclusivă a soţilor Ion şi Dumitrana Ciupagea. Forma de astăzi este aproape identică cu cea din 1842, fiind prevăzută, iniţia cu trei turle din care astăzi se mai păstrează doar cea mare din mijloc. Până în anul 1876 a fost singurul lăcaş ortodox din Turnu Severin, având şi statutul de catedrală până în anul 1881. În imediata sa vecinătate s-a aflat şi primul cimitir ortodox din Turnu Severin, dar potrivit regulamentelor aşezărilor urbane din timpul domnitorului Al. I. Cuza, acesta a fost strămutat în afara vetrei oraşului la acea vreme, adică pe amplasamentul de astăzi al cimitirului Sf. Gheorghe. În decursul timpului, prin contribuţia enoriaşilor şi autorităţilor locale, biserica a suferit reparaţii, modificări de construcţie şi lucrări de refacere a picturii. La intervenţia din anii 1899-1902 i-au fost adăugate amvonul şi cavasul pentru cor, iar în 1906 a dobândit forma de astăzi fiindu-i ridicat pronaosul.

Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, sau biserica „Grecescu”, după numele ctitorilor săi Ioana şi Ioan Stoian Grecescu.  A fost al doilea locaş de cult ortodox din Turnu Severin. Intenţia construcţiei sale datează din 17 martie 1863, ctitorul dorind ridicarea sa în centrul oraşului. Atitudinea oscilantă, duplicitară şi neelegantă a autorităţilor locale l-au determinat pe ctitor să-şi schimbe proiectul, orientându-se spre construirea unui spital, fără însă a abandona ideea ridicării unei biserici. Beneficiind de sprijinul direct al domnitorului Carol I prin mijlocirea medicului Carol Davila, Ioan Stoian Grecescu aşează piatra de construcţie a bisericii la data simbolică de 10 mai 1868, lucrările finalizându-se în anul 1876 cu oficierea serviciului de sfinţire în prezenţa episcopului D.D. Calinic al Râmnicului şi Noului Severin. Din păcate de acest moment nu s-a bucura şi ctitorul său, Ioan Stoian Grecescu, plecând în lumea celor drepţi cu un an mai devreme. Pe lângă faptul că din anul 1884 a dobândit statutul de biserică catedrală, se impune menţionat că pictura interioară a fost realizată de artişti de marcă: Gheorghe Tattarescu, Al. Resmeriţă, Th. Zarma. Astăzi, lăcaşul de cult, având înfăţişarea bisericii domneşti din Curtea de Argeş, ni se înfăţişează ca un monument impozant ce veghează la intrarea în oraş dinspre partea vestică.

O altă clădire centenară, ctitorie a lui Ioan Stoian Grecescu, este spitalul „Grecescu”, în fapt pavilionul în care se află secţia dermatologie a Spitalului Judeţean Mehedinţi, construit în deceniul 7 al secolul al XIX – lea.

Biserica „Sf. Mucenici Dimitrie şi Atanasie”, cunoscută şi sub denumirea de capela cimitirului ortodox, a fost construită în perioada 1972-1875 prin contribuţia Joiţei Chintescu ca loc de pomenire pentru fiul său decedat de tânăr. În perioada 1864-1894 a avut statut de capelă a cimitirului ortodox pendinte de Biserica „Maioreasa”, apoi, conform Legii Clerului mirean din 1 aprilie 1894 a devenit filială a Bisericii „Sf. Mucenic Gheorghe” din Banoviţa. În timpul  primului război mondial a fost cel mai afectat locaş de cult din Turnu Severin, nemaiputându-se oficia sfintele liturghii. Prin purtarea de grijă a enoriaşului Ghiţă Efta Bejan, lăcaşul de cult a fost refăcut din temelii, astăzi fiind biserică parohială.

Biserica „Sf. Mucenic Gheorghe” se presupune că ar fi fost construită în jurul anului 1780 cu sprijinul financiar al banilor olteni. Nota de relativitate privind anul construcţiei sale planează dat fiind faptul că pisania lăcaşului de cult a fost distrusă în timpul războiului ruso-turc din anii 1828-1829. Elementele care fac trimitere la anul 1780 ca an al construcţiei sale sunt: scara în formă de spirală care duce la clopotniţă şi este un specific al bisericilor din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, dar şi o evanghelie tipărită la 1874. După extinderea oraşului şi integrarea satului Banoviţa în graniţele sale cu statut de cartier, lăcaşul de cult a devenit biserică urbană.  În timpul primului război mondial armatele de ocupaţie a ridicat clopotul, dăruit în 1832 de către Anica Fratoştiţeanca, fostă proprietară a moşiei Turnu Severin.

Biserica Romano - Catolică din Turnu Severin a fost ridicată în partea de vest a oraşului în aşa – numita „mahala nemţească”. Dată fiind ponderea însemnată a comunităţii de rit catolic stabilită în Turnu Severin odată cu înfiinţarea primelor stabilimente economice, ridicarea unui astfel de clăcaş de cult a devenit o necesitate. Iniţiativa construcţiei este consemnată de documentele de arhivă în anul 1860, dar anumite diferende cu autorităţile locale, dar şi poziţia Arhiepiscopiei Romano – Catolice din Bucureşti au întârziat construcţia bisericii până în anul 1885.  Clădirea reprezintă şi astăzi un element de distincţie în ansamblul arhitectural al Turnu Severinului, observându-se şi sprijinul congregaţiilor catolice pentru sprijinirea învăţământului local.

Sinagoga evreiască din centrul oraşului – strada Progresul nr. 3, a fost ridicată la sfârşitul sec. al XIX –lea printr-un artificiu, în sensul că mai mulţi evrei, proprietari de plaţuri, le-au unificat pentru construirea lăcaşului de rugăciune, fapt ce a stârnit protestul, justificat, al severinenilor, întrucât doleanţa filantropului Ioan Stoian Grecescu din anii 1863-1866, de ridicare a unei bisericii ortodoxe, fusese respinsă de autorităţile locale. Astăzi, clădirea adăposteşte sediul unui Birou Notarial Individual.

Lista este completată de câteva instituţii de învăţământ, precum: 

- Clădirea actualului Colegiu Naţional „Traian” a fost dată în folosinţă în 1893. Astăzi, este cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din judeţul Mehedinţi. De asemenea, menționăm și  Şcoala Comercială, înfiinţată la 1 septembrie 1898. Clădirea se află pe strada Decebal, colţ cu Rahova, şi astăzi găzduieşte o instituţie de învăţământ particular şi o filială a unei instituţii de învăţământ superior.
- Şcoala Gimnazială „Ioan Stoian Grecescu”, fostă Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 Turnu Severin. A fost înfiinţată în anul 1851, iar actuala clădire datează din anul 1874. Este situată la intersecţia străzilor, Traian cu Vasile Alexandri.
- În aceiaşi categorie se înscrie Şcoala Gimnazială nr. 3 cu cele două corpuri, construită la sfârşitul secolului al XIX – lea şi care, astăzi are aceiaşi funcţionalitate de instituţie de învăţământ.
- La intersecţia străzilor Ştefan Odobleja cu Mihai Eminescu se află casa Sefandache, construită în 1898. La 8 mai 1866 l-a găzduit pe principele Carol Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul domnitor şi rege al României (1866-1914). Astăzi, clădirea adăposteşte o secţie a Bibliotecii Judeţene „I.G. Bibicescu” şi birourile administrative.
- O altă clădire cu o anumită semnificaţie este casa aflată la intersecţia străzilor Decebal şi Smârdan, care, la 25 iunie 1859 l-a găzduit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, aflat în vizită la Turnu Severin.

Cu titlu informativ, mai pot fi adăugate: Casele Boboiceanu din zona centrală a oraşului; casa Sabetay – actualul muzeu de artă, situat la intersecţia străzilor Rahova cu Decebal; o altă proprietate a familiei Sabetay cu vârstă seculară este actualul sediu al Direcţiei de Sănătate Publică Mehedinţi de pe strada Traian; cazarma pompierilor de pe strada Cicero, lângă actuala biserică baptistă. În spatele bisericii baptiste se află clădirea fostei şcoli evanghelice din Turnu Severin înfiinţată la 1865. Toate acestea, dar şi cele nemenţionate, reprezintă o pată de culoare în urbanistica locală. Prin grija edilităţii locale, acolo unde este cazul, dacă vor fi puse în valoare, vor da identitate şi personalitate bogatei şi impresionantei istorii a Turnu Severinului.

sursa foto: facebook Turnu-Severin de altădată

 

 

Adauga comentariu